UE – DICTATURA PERVERSIUNII (4 iulie)

4-07-2008 2 minute ~~Sublinieri~~

Se intampla ceea ce s-a anticipat – Gandul: O agenţie UE cere „statut identic“ pentru cuplurile homo şi heterosexuale

“Un studiu al Agenţiei Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale (FRA) asupra legislaţiei privind drepturile homosexualilor constată mari diferenţe între ţările UE. În 18 din cele 27 de ţări, legislaţia ori are lacune, ori nu este întocmai respectată. Discriminările între homosexuali şi heterosexuali se constată la locul de muncă, dar mai ales în „tratamentul” partenerilor.

Pornind de la Carta drepturilor fundamentale ale UE, care interzice orice discriminare, inclusiv cea bazată pe orientarea sexuală, FRA propune ca la nivelul UE să fie reglementat statutul parteneriatului între persoane de acelaşi sex – identic cu cel al căsătoriei între heterosexuali. Partenerii homosexuali vor avea, astfel, aceleaşi drepturi, inclusiv cel privind reîntregirea familiei când unul dintre ei locuieşte într-o altă ţară, problemă pe care FRA o analizează amănunţit în studiu.

În ceea ce priveşte homofobia, FRA crede că aceasta nu poate fi „extirpată” decât instituind pedepse penale pentru homofobi: „Discursul plin de ură la adresa homosexualilor şi infracţiunile homofobe fac imposibil ca aceste persoane să îşi exercite dreptul la liberă circulaţie şi alte drepturi într-o manieră nediscriminatorie. Fenomenul poate fi combătut utilizând complexa legislaţie europeană”.

***

Razvan Codrescu: ÎNTRE “CAZUL CORNEANU” ŞI “CAZUL BĂDILIŢĂ”
Gardianul: Cazul «episcopilor apostati» va marca evolutia BOR pe termen lung

“Informatii de ultima ora acrediteaza ipoteza ca actul Mitropolitului Corneanu a fost premeditat si gestionat din umbra de forte care doresc deteriorarea unitatii BOR. Primul vizat insa este Patriarhul Daniel. Indiferent care va fi hotararea Sinodului, vor fi nemultumiri care vor afecta, mai grav sau mai putin grav, rolul Bisericii si al ierarhilor sai in relatiile cu celelalte biserici si cu propriii enoriasi.

O analiza mai atenta a situatiei create in jurul cazului “Corneanu” denota nu numai premeditarea lui, ci si implicarea unor servicii secrete, a unor defaimatori ai BOR, stipendiati din fonduri dubioase venite din afara, si chiar a unor confesiuni religioase de la noi. Ceea ce se intampla in aceste zile aminteste de campania din 1990 cand anumite forte doreau cu orice pret spargerea unitatii Bisericii Ortodoxe Romane“.

Razvan Codrescu: CRIZA MODERNĂ A AUTORITĂŢII

“Ceea ce nu se bagă de seamă, sau este cu grijă eludat, mi se pare faptul că, în spatele lustrului de “civilizaţie” şi “bunăstare” al democraţiei de tip occidental (parte real, parte strict propagandistic), se ascunde tot un soi de totalitarism, cu tentă mondialistă, coordonat de marea finanţă internaţională (incomodul Roger Garaudy, “euro-marxist” vindecat doar pe jumătate, într-o carte recentă, Statele Unite – avangardă a decadenţei*, face acuzaţii mai precise, pe baza unei largi documentaţii). “Aleşii oamenilor i-au înlocuit pe unşii lui Dumnezeu, spre gloria unui sistem – democraţia – care este la fel de intolerant cu opozanţii pe cît fuseseră societăţile teocentrice ale Evului Mediu în relaţia cu ereziile”**.

Lipsa autorităţii de tip tradiţional duce întotdeauna la un pseudo-autoritatism conjunctural, pe alocuri făţiş, dar cel mai adesea camuflat, care se manifestă în diferite forme de terorism: politic, social, economic, ideologic. Se instaurează, pe acest fond, un fel de “gîndire oficială”, cu pretenţii de unicitate şi infailibilitate, în raport cu care funcţionează… “delictul de opinie”!*** Cine îşi permite să gîndească altfel – şi mai ales să-şi facă publice ideile – devine, după caz, “duşman al poporului/umanităţii”, “extremist”, “reacţionar”, “fundamentalist” etc. Stîngismul democratic mondialist (“sans frontières), cu exaltarea “noii ordini mondiale”, “comunitarismului” anti-naţional şi supra-statal, “dreptului minorităţilor”, “laicismului” (un fel de “ateism ştiinţific” cosmetizat), “multi-culturalismului”, “politicii corecte” ş.a.m.d., reprezintă astăzi forma curentă a gîndirii oficiale unice, în slujba căreia funcţionează o uriaşă armată de “politruci”, formaţi fie prin mimetism (sub o anume presiune mediatică), fie chiar în institute occidentale de politologie standardizată (aşa cum deunăzi se formau la Moscova sau la “Ştefan Gheorghiu”).

Pînă la urmă, la o privire mai atentă, se poate constata cu stupoare că internaţionalismul proletar şi comunismul de ieri ajung să se întîlnească în puncte esenţiale cu internaţionalismul democratic şi comunitarismul de azi, deosebirile rămînînd doar de suprafaţă (altă “limbă de lemn”, altă strategie civică, altă hartă a “consumului” etc.); oricît de incomodă ar fi constatarea, avem de-a face, pînă la urmă, cu două forme echipolente de perversiune a vieţii istorice, avînd rădăcini comune în mentalitatea antitradiţionalistă şi fiind marcate de aceeaşi criză modernă a autorităţii, generatoare de monstruozităţi şi perversităţi conjuncturale, care au ruinat civilizaţia Europei creştine şi, prin extensie, statura sufletească a omului modern. E un cerc vicios de proporţii globalizante, pe care nu-l putem rupe decît conştientizîndu-l…”