Astazi S-a nascut Hristos (Noutati de Craciun)

actualizat – 26 decembrie

• Blogul lui Laurentiu Dumitru: Craciunul sms-urilor
• Sf. Teofan Zavoratul: Nasterea lui Hristos

“Nu mă voi strădui să vă pătrund de această bucurie prin cuvintele mele: ea este dincolo de orişice cuvânt. Lu­crarea săvârşită de Domnul, Cel ce S-a născut azi, îl pri­veşte pe fiecare dintre noi. Cei ce intră în părtăşie cu El capătă de la El libertate, vindecare, pace; stăpânesc toate acestea şi gustă dulceaţa lor. Celor care ştiu acest lucru din experienţă n-ai de ce să le spui „Bucuraţi-vă”, căci ei nu pot să nu se bucure; iar celor care n-o ştiu, degeaba le spui „bucuraţi-vă”, fiindcă ei nu pot să se bucure. Cel le­gat de mâini şi de picioare, oricât i-ai spune „bucură-te de izbăvire”, nu se va bucura; cel acoperit de rănile păcatelor de unde să aibă bucuria vindecării? Cum va răsufla liber cel înfricoşat de furtuna mâniei lui Dumnezeu? Unora ca acestora nu li se poate spune decât: „Mergeţi la Pruncul cel înfăşat şi culcat în iesle şi căutaţi la El izbăvire de toate relele care vă împresoară, fiindcă acest Prunc este Hristos, Mântuitorul lumii“.

Aş fi vrut să-i văd pe toţi bucurându-se anume cu această bucurie şi nevrând să cunoască alte bucurii, dar nu toţi cei din Israel sunt Israel, încep acum distracţii de­şarte, nebuneşti, care aţâţă poftele: gătitul, vizitele, schim­barea toaletelor. Cei ce iubesc aceste lucruri, oricât le-ai spune „potoliţi-vă”, îşi astupă urechile şi nu iau aminte, batjocorind în aşa chip luminatele zile ale praznicului, în­cât îl fac pe Milostivul nostru Domn să-şi întoarcă privirea de la noi şi să zică: „Urâciune sunt înaintea Mea săr­bătorile voastre!”. Şi, într-adevăr, multe din distracţiile societăţii noastre sunt urâciuni păgâneşti, care au fost aduse la noi de-a dreptul din lumea păgână; iar altele, deşi au apărut mai târziu, sunt hrănite cu duhul păgânismului; şi parcă într-adins, cele mai multe au loc de Naşterea Domnului şi de Paşte. Dedându-ne lor, îi dăm stăpânitorului acestei lumi – chinuitorul nostru şi potriv­nicul lui Dumnezeu – pricină să îi spună: „Ce mi-ai făcut prin naşterea şi învierea Ta? Iată, toţi vin la mine!”. Ci să treacă mai des prin inima noastră cuvintele psalmului 50: „Drept este Domnul întru cuvintele Sale şi biruitor când va judeca El“…

Ne atrage Europa „civilizată”… Da, acolo au fost reîn­noite pentru prima oară urâciunile păgâneşti pe care creştinismul le izgonise din lume; de acolo, ele au trecut deja şi trec în continuare la noi. Trăgând în noi această miasmă a iadului, ne învârtim ca ameţiţi, fără a ne mai veni în fire. Să ne amintim însă de anul 1812: de ce au ve­nit peste noi francezii? Dumnezeu i-a trimis ca să stâr­pească răul pe care îl luaserăm de la ei. S-a pocăit atunci Rusia, şi Dumnezeu a miluit-o; dar acum, pare-se, am uitat lecţia de atunci“.

• Mihai Neamtu: PROMISIUNILE TĂCERII

“Acasă, la servici sau în magazine, incontinenţa verbală pare a fi devenit a doua noastră natură. Nimic nu ne desparte de obişnuinţa marii trăncăneli naţionale şi de reflexul micii flecăreli familiale. Viaţa noastră pare uneori o gară deschisă vraişte în faţa oricărei interjecţii, captând uruitul de tip „Formula 1” al bulevardelor, mesajul nefiltrat al monitoarelor TV, bâzâitul aparatului radio, zumzăitul telefonului mobil. Lumea oraşului închipuie o meliţă imensă, incapabilă de şovăială sau repaos.(…)  Sporovăim mult şi neîntrerupt, pentru a slăbi orice anxietate faţă de necunoscut. Se vorbeşte tare, în tramvai, mănăstiri şi altare. Mâncăm şi trăncănim din aceeaşi oroare de vid. Se vorbeşte încălecat, bolborosit şi obositor, din teama de adevăr, lumină sau claritate. (…)

Cuvântul inspirat se lasă îngropat printre mărăcinii unui bavardaj insomniac. Rostirea adevărată cade ca sămânţa bună pe piatra declamaţiilor mărunte. Ce tâlc mai poate avea o sărbătoare a sufletului dacă nu tocmai anihilarea acestui malaxor de şabloane? Cum putem asculta glasul Străinului când stăm alipiţi de muzichia unei flaşnete obosite? De ce am pretinde saltul într-un timp al bucuriei, când despărţirea de locurile comune – clevetirea, hula sau defăimarea – nu s-a produs încă?

Crăciunul nu se descoperă grabei ascunsă în orice exces de familiaritate. Magii aduc la Betleem darurile cele mai preţioase – aur, smirnă şi tămâie –, dar nu scot o vorbă. Păstorii slavoslovesc, dar numai animaţi de îngeri. Copilul din iesle nu voroveşte, ci doarme, plânge sau gângureşte (de altfel, infans desemnează, pe latineşte, neputinţa de-a glăsui). Distanţa severă şi proximitatea caldă coexistă în persoana Străinului. Pruncul aduce deopotrivă buna-vestire şi chipul judecăţii – motiv pentru care, deşi „întru ale Sale a venit, ai Săi nu L-au primit” (Ioan 1, 11). „Boul şi asinul” din icoana praznicului nu suflă cuvinte, ci doar aburul cuminte dintr-o respiraţie cerească. Maica Domnului contemplă minunea, în căutarea odihnei. Dreptul Iosif stă mereu pe gânduri: „tăcut-am multă vreme, stat-am liniştit şi mi-am stăpânit tăcerea” (Isaia 42, 14a).Doar tăcerea asumată poate ameliora acustica interioară şi, deci, ascultarea atentă a Celuilalt. Şi ce altceva este pacea Crăciunului dacă nu liniştea întâlnirii cu Străinul într-un ascunziş al peşterii din Betleem şi a inimii noastre?”.

• Adevarul: ÎPS Teofan: Criza lumii de azi este una morală
• Cidade de Deus:
  

IPS Iosif – Scrisoare pastorală la Nașterea Domnului

„RAIUL CEL ÎNCHIS, AZI IAR S-A DESCHIS” – pastorala de Crăciun a IPS Andrei 

Din Pastorala de Naşterea Domnului a Mitropolitului Cosma al Etoliei şi Akarnaniei (Biserica Greciei) – 2007

• Blog “Viata la tara”: Maicile de la Diaconeşti – Colinde
• Atitudini fara platitudini: Colind bizantin
  
• Theologhia: Isaie, dantuieste!
• Hotnews: Malaele despre Craciunul lui Horatiu!

“Copilaria e segmentul cel mai spectaculos si cel mai frumos, e cadoul pe care mi l-a facut viata pentru ce voi avea de indurat. (…) Acum, in Bucuresti, e un ceva speculativ, in care colindatorii vor sa faca rost mai mult de bani decat sa mearga la colindat pentru ca asa se obisnuieste, pentru ca ritualic asa e frumos. Mergeam, mergeam cu steaua, nu mai tin minte tot ce se obisnuia atunci. Au trecut vremurile acelea. Acum lucrurile s-au schimbat dramatic pentru ca raportul cu traditia e superficial. S-a pastrat doar forma si s-a pierdut continutul sacru al acestui obicei al Craciunului“. (a se vedea si: Jurnalul national: VERDE-N FAŢĂ / Horaţiu Mălăele: Copilăria e cadoul pe care ni-l dă viaţa)

• Maica Ecaterina:

HRISTOS SE NASTE … SLAVITI-L! HRISTOS DIN CERURI … INTAMPINATI-L!

“CU OCHII LARG INCHISI”…NE INDREPTAM SPRE IAD!